Și eu ce pot să spun despre acest iulie nebun
Care arde precum inima mea ardea
Ardea demult cândva
Se perindă pe cer un soare încins
Peste trupul meu lat și întins
Mă frige cu răsuflarea lui
Mă mistuie încet încet
Mi-au mai rămas nearși ochii verzi căprui
Holbându-se la oameni și timp
Alunecă tiptil printre ei
Privând cu mirare alergătura haotică de azi și de ieri
Pentru ce se grăbesc atât și unde? mă întreabă îngerul meu
Cine de cine fuge mereu și mereu?!
Nu știu îngere nu știu
Noi doi rămânem pe loc aici în acest iulie nebun
Și privim
Cum arșița mistuie totul case caldarâm
Și iubirile ard dar nu se preschimbă în fum!