Prima femeie se tânguie nebună:de la mine a plecat totul, nu am nici o vină!
Femeia păcătoasă spune:Asta sunt eu!
Voi care nu aveți mâini urlați:Nu am iubit-o eu!Nu am cunosct-o eu iubind-o!Ea este ispita!Am fost toooooți ispitiți…și iubiți!
Eu susur visătoare și întreb:Poate fi iubirea și mai mare?
Răspundeți și numai căutați pietre!!!S-au zidit bisericile cu ele,s-au înălțat temple, a-ți rămas pe dinafară, au zăvorât uși,dar,
Dar inimile voastre, inima mea, inima ta se lasă de fiecare dată descoperită când Tu o atingi și o miruiești cu mirul de miercuri de atunci!