Fie

Mă încumet să te caut prin toată viața, iubire, mereu și mereu
Parcă aș fi melcul meu din grădină ce umblă cu casa în spinare, teleleu.
N-am somn, n-am nopți și numai am nici răbdare!
Uneori te mai descopăr atunci când te uiți pe furiș la revărsarea burții mele peste jeanși,
Dar nu reușesc să văd dincolo de sclipirea ta și mă ascund rușinată după perdea.
Fie ție iubire după cuvântul meu,
Fie mie după neajunsul tău
Fie să mă desprind dintr-un măr,cu albastrul cerului încâlcit în păr,
Și să fiu nor, nor de ploaie de primăvară să pot să rup firul ierbii din pământ,să-l inund,
Să duc iubirea căutată, în altă lume
Să pot căra cu trupul semnele ei în văzduhuri
Să o pot striga cu alt nume!
Te caut și tu tremuri, iubire căci eu nu văd
Parcă aș fi melcul meu orb
Din grădină, singurul melc salvat de Noe după potop,
Melc ce umblă cu casa în spinare în fiecare anotimp, teleleu, fie soare sau frig,neobosit, mereu, mereu!

Fotografie realizată de Păsărelu Nadia

5 comentarii

  1. Interesantă poezia!
    În emblema Sfântului Antim Ivireanul apare un melc 🐌care urcă pe o rază ☄către o stea🌟, simbolizând greutățile vieții și drumul către divinitate. Casa sa în formă de spirală indică evoluția spre perfecțiune a creației, iar coarnele lui semnifică viața și moartea. Asemeni adevăratului credincios, melcul știe că este departe de adevăr, dar își zărește țelul suprem, și își urmează cu sârguința drumul spre el.💗

    Apreciază

    Răspunde

  2. Mi-as dori sa fiu și eu 🐌care se plimba printre🌻🐞⚘🍀☘sa nu duc grija zilei ce urmează .Și îți doresc mult succes în continuare cu proiectul tău ca inspirație este har domnului. 😘🥰🤗🤗

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu